Ruxandra Aelenei, lector și consultant în mobilitate urbană, își propune, prin contribuția sa profesională, să creeze spații urbane de înaltă calitate și orașe accesibile și incluzive. A lucrat la masterplanuri, strategii și cercetări în țări precum Belgia, Islanda, Estonia, Italia, Georgia, Africa de Sud, Uganda, Mozambic, Columbia, Mexic sau Chile. După ce a lucrat la Primăria Utrecht din Olanda, ocupă acum poziția de lector în mobilitate urbană la Universitatea de Științe Aplicate din Amsterdam.
Am discutat cu Ruxandra despre modalitățile în care companiile și autoritățile publice pot influența bunăstarea locuitorilor și dezvoltarea infrastructurii de mobilitate durabilă.
Cum se pot implica activ companiile în alegerile de deplasare ale angajaților? Și de contează această implicare?
În Regatul Țărilor de Jos, multe companii se implică activ în alegerile de deplasare ale angajaților lor, fie că sunt mari angajatori sau companii mici. În toți anii în care am lucrat aici, angajatorul mi-a oferit, ca parte din beneficiile secundare, un card gratuit pentru transportul public plătit de companie, care acoperă toată rețeaua de transport din țară (tren, metrou, autobuze locale sau regionale, chiar și bicicletele amplasate la gări).
De asemenea, companiile și organizațiile guvernamentale oferă reduceri de taxe pentru achiziționarea unei biciclete, iar altele acordă o compensație de 23 de cenți pe km pentru deplasările spre și de la locul de muncă, atât pentru deplasarea cu bicicleta, cât și pentru cea cu automobilul propriu. Însă la un calcul simplu, observăm că în cazul deplasării cu bicicleta, acei bani vor ajunge în buzunarul angajatului, pe când utilizarea automobilului duce la cheltuieli cu combustibil, asigurare și parcare.
În același timp, puținele organizații care încă oferă un autoturism angajaților, în sistem de leasing sau împrumut, și-au reînnoit flota cu autoturisme electrice. Cu toate acestea, costurile sunt foarte ridicate și, de multe ori, nu există suficiente parcări. Așadar, această opțiune a devenit una dintre cele mai puțin atrăgătoare.
De asemenea, multe organizații, unde prin natura muncii acest lucru este posibil, le permit angajaților să lucreze parțial de acasă sau cu program flexibil, pentru a evita orele de vârf și întârzierile. Prin implicarea angajatorilor în alegerile de deplasare ale angajaților, organizațiile își pot atinge obiectivele de durabilitate, promovând moduri de deplasare sănătoase pentru personal și cu emisii de carbon reduse. Pe de altă parte, angajații, în funcție de alegerea pe care o fac, pot să câștige bani în plus.
Bineînțeles, pentru a avea sens aceste beneficii, deplasările pe jos, pe bicicletă sau cu transportul în comun trebuie să fie sigure, plăcute și eficiente. În cele mai multe orașe, deplasările la și de la locul de muncă reprezintă o parte substanțială din totalul deplasărilor într-un oraș.
La un nivel mai strategic, organizațiile pot influența viziunea de mobilitate a orașului sau regiunii unde se află, astfel încât aceasta să se plieze pe necesitățile angajaților lor. Angajatorii pot colabora cu administrația orașului sau a regiunii pentru a facilita deplasările angajaților lor, cerând realizarea de infrastructură sau de servicii de transport durabile și active.
Cum pot colabora mediul privat și cel public pentru a îmbunătăți infrastructura de micromobilitate?
Un dialog și o cooperare concretă între mediul privat și cel public sunt necesare pentru schimbarea fundamentală a modului în care angajații se deplasează. Orașul trebuie să fie conștient de necesitățile companiilor și angajaților, dar acest lucru nu este posibil fără aportul companiilor, care dețin sau pot colecte informații despre deplasările angajaților. Companiile care vor să încurajeze deplasările active și cu emisii reduse trebuie să facă lobby la administrație pentru facilitarea acestora.
Totodată, administrațiile trebuie să fie ele însele un exemplu pozitiv și să se implice în modul în care angajații lor se deplasează. Mai important, ele sunt cele care realizează infrastructură de transport multimodală. Dacă mersul pe bicicletă în oraș este nesigur și neplăcut, companiile nu vor putea promova acest mod de deplasare în rândul angajaților. De asemenea, dacă transportul în comun nu este eficient și de încredere, nimeni nu îl va folosi.
Ne poți oferi exemple concrete în care colaborarea mediului privat cu cel public a adus beneficii tuturor părților implicate? Crezi că ele ar putea fi implementate și în România?
În regiunea Utrecht, una dintre cele mai aglomerate și dense zone din Regatul Țărilor de Jos, administrația locală și regională lucrează activ cu companiile din zonă pentru a încuraja deplasările cu moduri active sau cu transportul în comun. Pentru a facilita această colaborare, s-a realizat o platformă online, unde companiile pot găsi informații, calcule, instrumente și exemple de bune practici ale altor organizații.
De exemplu, companiile își pot face analize pentru a identifica oportunitățile de schimbare a comportamentului de deplasare a angajaților și pot calcula rapid costurile de mobilitate cu diferite moduri de transport, facilitând astfel o decizie informată. Într-un alt exemplu, companiile de pe o platformă industrială din zona de vest a orașului Utrecht (Lage Weide) s-au aliat într-o organizație umbrelă pentru a discuta cu municipalitatea. Locația nu dispunea de infrastructură velo adecvată și de legături bune cu transportul în comun, ceea ce făcea ca majoritatea angajaților să se deplaseze cu autoturismul la lucru. În urma discuțiilor cu angajații, între companii și cu municipalitatea, s-a ajuns la un acord legat de îmbunătățirea accesibilității cu diverse moduri de transport, ceea ce a dus la un oraș mai liniștit, oamenii mai activi și costuri reduse.
Astfel de inițiative sau proiecte pot lua naștere și în România. Este nevoie de deschidere și interes din partea celor implicați, din companii și administrație.
Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 394 (15 iunie – 15 iulie 2025). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.
